CU TOAMNA VREAU, IUBITO, CU EA SĂ MĂ TRĂDEZI!

•  de George de Podoleni

Ce dacă vine toamna, dar câte nu au fost?!
Să mă gândesc acum, nu are niciun rost;
Îngalbenită frunza, în poale de-o să-ţi cadă,
E ca în suflet, azi, iubirea mea să-ţi şadă.

În ochii tăi iertarea adesea mi-o găsesc;
Mă-ntorc a câta oară să-i văd cum strălucesc…
Când  mă petreci cu mâna, în dulcele alint,
Atunci tu o să afli că am uitat să mint.

Pe buzele-mi secate să-mi aprinzi dorinţa;
Iubirii pe altar să îi  jertfim fiinţa.
E toamnă, şi iarăşi se usucă toate…, vezi?                                   
Cu toamna vreau, iubito, cu ea să mă trădezi!

TOAMNA

• Toamna, de Matilda Cugler-Poni

Frunzele îngălbenite
Cad încetul, obosite,
Cad pe câmpul cel uscat,
Pe pamântul îngheţat.

Frunzuliţele ce pică,
Vântul toamnei le ridică
Şi le ia încetişor
Pe aripa lui în zbor

Şi le duce, le tot duce
Pe morminte fără cruce,
Unde dorm uitaţi, neplânşi
Luptătorii cei învinşi...

Ei, în lupte desperate
Cu dureri nemăsurate,
Singuri chinul şi-au curmat, —
Fără teama de păcat!

Primăvara nu răsare
Nici o frunză, nici o floare
Pe pământul urgisit
Şi de lacrimi nestropit:

Numai toamna mult miloasă
Pune haina ei frumoasă
Ca o mantie de 'mpărat
Pe mormântul cel uitat.

Toamna

• Toamna, de Cincinat Pavelescu

Uite toamna cum se stinge!
Umbra plopilor tresare.
Şi amanţii pe cărare
Plâng sub frunza care ninge!

Slabă, tristă, -ngălbenită,
Între vis şi adevăr ,
Trece toamna despletită
Şi cu frunze moarte-n păr!

Pe când umbra cade multă,
Tu, ce-ţi porţi alături doamna,
Lasă vorba, taci şi-ascultă
Cât de dulce moare toamna!

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe

Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ şi tumul.
De iluzii, veşted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

poezie de Romulus Vulpescu

Corn de timp vrăjit

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară braţul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Şi amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de Ioana Voicilă Dobre

Imagini, toamna

Imagini, toamna

Se clatina galbene pasari
usor pe parul din vie.
Nu, toamna isi pregateste
iar stolul de frunze pribegi.
E aerul limpede astazi,
ca apa-n paraul de munte,
Si singur un nor mai sclipeste
pe ceruri - un pastrav de-argint.

poezie de Ion Pillat

Cântec de toamnă

Cântec de toamnă

Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite

Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate

Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă.

poezie de Paul Verlaine

Toamnă

Ion Păun-Pincio

Se lasă toamna tristă de parcă-i cea din urmă...
Şi-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort,
Pustiu-i înfloreşte... O, toamnă, tu mă mângâi:
Singurătăţi deşerte şi eu în suflet port.

Din streşinile ude se scurg greoaie picuri:
Să-ntârzie sfârşitu-i, îi plâng la căpătâi...
Iar din frunziş porneşte lin freamăt de aramă,
Ca glasul stâns de clopot şi irosit pe văi.

AMINTIRI DE TOAMNA

Vant de toamna

Vant de toamna

-Noelia Gabor-

Vantu-i suiera prin plete,
Pletele frumoasei toamne,
Trena-i scumpa de matase,
Se asterne peste toate.
Si privesc in deal, in larguri,
De departe-aud cantand,
Glasul toamnei aducand,
Crengi uscate si crocante,
In livada de pe camp.
Neguri albe mlastinoase,
Pietre pretioase adun,
Din bogata scumpa toamna,
Ce danseaza lin in crang.

Dar ma tem si imi e frica …
Cand vad codrul tot plangand,
Intr-un timp de agonie,
Toate lucrurile sunt.
Dar astept o tensiune …
Cand momentu-armonizat,
Redeschide iar magia
Peste locul fermecat.

Toamnă

Sub cerul în amurg,
de-octombrie-n grădină,
se scutură de frunze
copacii de lumină,
şi nucul îşi aruncă
tristeţea-ngălbenită,
gutuile-aurii şi calde tufănele
scânteie printre frunze
ca parfumate stele.

Grădina, în somn adânc,
sub verdele de aur
de toamnă-i prăbuşită,
arar şi-aprinde tufănica
o lampă pe tulpină
şi cade-o galbenă gutuie
din creanga obosită.
În sufletul misterios al Toamnei
e cald şi bine...
ascunsă în seminţe adormite
se plămădeşte dalba Primăvară.

Floarea Cărbune

TOAMNA

TOAMNA - de (anonim)

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Romanță

iubito, vino mai aproape

să ne-așezăm la dulci povești,

să ascultăm cântecul toamnei

cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeri

îngână sferele albastre

și se -mpletesc cu dulci romanțe

din tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cer

și noi într-o iubire sfântă

stăteam la poartă nopți întregi

ascultând frunzele cum  cântă.

astăzi când timpul a trecut

și zilele ne par mai grele,

nu ne-au rămas decât povești

și-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,

ca piaza reaua din povești,

aș vrea să dăm ceasu-napoi

și, Doamne, să ne-ntinerești!

ION IONESCU-BUCOVU

Frunzele nu plâng degeaba

Astăzi a căzut o frunză
Pe aleea toamnei mele,
Un surâs zdrobit pe buză
Îmi îneacă doruri grele.

Nu e singura surată
Ruginită de uitare,
În album o vreau presată
Ninsă cu mărgăritare.

Pe nervurile-i secate
De-un apus cam nemilos,
Vise cândva însemnate
S-au pierdut acum pe jos.

Frunzele nu plâng degeaba
Au o taină în suspine,
Toamna le stârneşte graba
Stinse, cad de pe tulpine.

de Marilena Velicu

Octombrie

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile…
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara…

George Topârceanu