TOAMNA

Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunză, încă una...Şi se aştern covor pufos - Aşa e toamna-ntotdeauna!

Si păsări zi de zi se duc,
Si vezi doar una câte una...Precum o frunză-n vârf de nuc -
Aşa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...Se-ascunde soarele in nori -
Asa e toamna-ntotdeauna!

 

anonim

RISIPA DE CULOARE

TOAMNA asta iar sa fie
O RISIPA DE CULOARE
Si sa iti aduca tie
Numai zile roditoare !
TOAMNA cu carcei de vita
Nobila pe la urechi
Pe ie si pe altita,
Amintind de vremuri vechi ,
Roadele-ti sa-i fie zestre
Doar FECIOAREI din poveste
Iar la zi de sarbatoare
Sa-i faci zilele cu soare !

Autor: Prof.Dr.Constantin MIU,

Toamna

Toamna

Octavian Goga.

Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Firelor de lamaita
Li se usca radacina.
Peste crestet de dumbrava
Norii suri isi poarta plumbul,
cu podoaba zdrentuita
Tremura pe camp porumbul.
Si cum de la miazanoapte
Vine vantul fara mila,
Depe varful surii noastre
Smulge-n zbor cate-o sindrila

Doamna Toamna

Doamna toamna cea ghidusa
Ne imbie jucausa
Din carele incarcate
Sa alegem pe gustate
Mere cu obraji de soare.
Struguri,pere galbioare,
Si gutui amarui
Cu puf galben ca de pui.
Doamna toamna ni le-aduna
Fiindca-i harnica si buna.

Doamna Toamnă

Cine vine, cine vine
Cu miresme pe câmpie
Şi împrăştie prin vie
Strugurii din pălărie ?
Cine oare, cine oare
Duce roada în spinare
Ajutat de ploi cu soare
O aşează prin ogoare ?
Cine poate, cine poate
Să muncească zi şi noapte,
Dintr-un bob să facă şapte,
Dintr-un sâmbur – mere coapte ?
Cine are, cine are
Curcubeu în plete rare,
Aiurite-ncep să zboare
Păsările prin culoare ?
Toţi copiii într-un gând
Spun că vine din pământ
Şi aşa din vară-n iarnă
Ne uimeşte Doamna Toamnă!

Anonim

De toamnă....

Toamna a cazut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.


Toamna trece acum.
Invelita in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.


Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de margarint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Al.O.Teodoreanu

Octombrie

File de jurnal

 

Octombrie

Ca un cânt bizar de harfă, vântu-şi ţese rapsodia.

Din ce parte,
Din vâltoarea zării albe vine vântul, -
Parcă ar voi de-odată să îmbete tot pământul,
Să seducă universul,
Să robească veşnicia...?

Zbor îngălbenite frunze pe întinderea pustie
Şi se pierd adânc în noaptea cu nuanţe de rugină,
Vântu-şi tremură cântarea ca un tril de mandolină
Şi apoi îmbracă toată firea
În melancolie.

Toamna.

Desfrunzit, castanul plânge-n noaptea fără stele,
Ca muribundele ecouri pe uitatele vioare;
Şi privindu-l cum se pleacă,
Cum se-ndoaie,
Mi se pare
Că mă văd pe mine-n faţa... proprietăresei mele.

poezie de Ion Pribeagu