O ramura intarziata

Nu ti-a fost dat sa vezi vreodata,
Cand toamna palida coboara,
Intr-o gradina despoiata,
O ramura intarziata
Ce-a inflorit a doua oara ?

Nu te-ai oprit atunci in cale
Sa te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
Infriguratele petale,
Ca maine stinse, fara soare ?

Si dac-o blanda induiosare
Ti-a frant o clipa-n ochi lumina,
Cum stai asa, intrebatoare,
Uitandu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina ?

E raza care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii.
Si-n preajma mortii abatute
A picurat, pe nestiute,
Un strop din cantecu-nvierii...

( Octavian Goga )

autumnală

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferinţe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup şi gând;

îmi nechează roşu vântul sub ferestre;
cine ştie, poate o să-i urc în şa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-şi poată-ntr-însa sufletu-nfăşa,

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veşnicia îmi păstrează rând.

 
Sadâc Fatma