de-octombrie-n grădină,
se scutură de frunze
copacii de lumină,
şi nucul îşi aruncă
tristeţea-ngălbenită,
gutuile-aurii şi calde tufănele
scânteie printre frunze
ca parfumate stele.
Grădina, în somn adânc,
sub verdele de aur
de toamnă-i prăbuşită,
arar şi-aprinde tufănica
o lampă pe tulpină
şi cade-o galbenă gutuie
din creanga obosită.
În sufletul misterios al Toamnei
e cald şi bine...
ascunsă în seminţe adormite
se plămădeşte dalba Primăvară.
Floarea Cărbune
