Ce dacă vine toamna, dar câte nu au fost?!
Să mă gândesc acum, nu are niciun rost;
Îngalbenită frunza, în poale de-o să-ţi cadă,
E ca în suflet, azi, iubirea mea să-ţi şadă.
În ochii tăi iertarea adesea mi-o găsesc;
Mă-ntorc a câta oară să-i văd cum strălucesc…
Când mă petreci cu mâna, în dulcele alint,
Atunci tu o să afli că am uitat să mint.
Pe buzele-mi secate să-mi aprinzi dorinţa;
Iubirii pe altar să îi jertfim fiinţa.
E toamnă, şi iarăşi se usucă toate…, vezi?
Cu toamna vreau, iubito, cu ea să mă trădezi!
