Pastel
Ma întâmpina-n livada,
Cu reverente lungi de crengi
Scaldate-n apusul de seara
Si darnicia poamelor cu zeama,
Hrana ciorilor târzii.
Calcam usor covorul toamnei,
T;esut din frunze-n agonie,
Cazute din cerul albastru,
Jucând încet prinsa cu vântul
Uitam cum curge timpul,
Printre copaci tacuti si umezi,
În ploaia toamnei ruginie.
Si-am adunat mii de culori,
În ochii lacomi fara sat
Sa întrec a lumii curcubee,
Ce pictorii hranesc,
Fumând adânc aerul aspru
Si fericita ca traiesc,
Am sarutat amurgul îngeresc,
Cu sufletul am sarutat amurgul.
Dar, un latrat de câini voinici
M-au scos brusc din visare,
Prieteni-mi erau pe-aproape,
Vorbeam cu ei de-atâta timp,
Mergând spre casa pe carare,
Dar unde am fost eu pâna atunci ?
Ah ! Da, Vâslisem în visare,
Pe marea toamnei ruginii,
În spre a lor muta mirare.
