Pe aleea toamnei mele,
Un surâs zdrobit pe buză
Îmi îneacă doruri grele.
Nu e singura surată
Ruginită de uitare,
În album o vreau presată
Ninsă cu mărgăritare.
Pe nervurile-i secate
De-un apus cam nemilos,
Vise cândva însemnate
S-au pierdut acum pe jos.
Frunzele nu plâng degeaba
Au o taină în suspine,
Toamna le stârneşte graba
Stinse, cad de pe tulpine.
de Marilena Velicu
