AMINTIRI DE TOAMNA

Vant de toamna

Vant de toamna

-Noelia Gabor-

Vantu-i suiera prin plete,
Pletele frumoasei toamne,
Trena-i scumpa de matase,
Se asterne peste toate.
Si privesc in deal, in larguri,
De departe-aud cantand,
Glasul toamnei aducand,
Crengi uscate si crocante,
In livada de pe camp.
Neguri albe mlastinoase,
Pietre pretioase adun,
Din bogata scumpa toamna,
Ce danseaza lin in crang.

Dar ma tem si imi e frica …
Cand vad codrul tot plangand,
Intr-un timp de agonie,
Toate lucrurile sunt.
Dar astept o tensiune …
Cand momentu-armonizat,
Redeschide iar magia
Peste locul fermecat.

Toamnă

Sub cerul în amurg,
de-octombrie-n grădină,
se scutură de frunze
copacii de lumină,
şi nucul îşi aruncă
tristeţea-ngălbenită,
gutuile-aurii şi calde tufănele
scânteie printre frunze
ca parfumate stele.

Grădina, în somn adânc,
sub verdele de aur
de toamnă-i prăbuşită,
arar şi-aprinde tufănica
o lampă pe tulpină
şi cade-o galbenă gutuie
din creanga obosită.
În sufletul misterios al Toamnei
e cald şi bine...
ascunsă în seminţe adormite
se plămădeşte dalba Primăvară.

Floarea Cărbune

TOAMNA

TOAMNA - de (anonim)

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Romanță

iubito, vino mai aproape

să ne-așezăm la dulci povești,

să ascultăm cântecul toamnei

cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeri

îngână sferele albastre

și se -mpletesc cu dulci romanțe

din tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cer

și noi într-o iubire sfântă

stăteam la poartă nopți întregi

ascultând frunzele cum  cântă.

astăzi când timpul a trecut

și zilele ne par mai grele,

nu ne-au rămas decât povești

și-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,

ca piaza reaua din povești,

aș vrea să dăm ceasu-napoi

și, Doamne, să ne-ntinerești!

ION IONESCU-BUCOVU

Frunzele nu plâng degeaba

Astăzi a căzut o frunză
Pe aleea toamnei mele,
Un surâs zdrobit pe buză
Îmi îneacă doruri grele.

Nu e singura surată
Ruginită de uitare,
În album o vreau presată
Ninsă cu mărgăritare.

Pe nervurile-i secate
De-un apus cam nemilos,
Vise cândva însemnate
S-au pierdut acum pe jos.

Frunzele nu plâng degeaba
Au o taină în suspine,
Toamna le stârneşte graba
Stinse, cad de pe tulpine.

de Marilena Velicu

Octombrie

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile…
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara…

George Topârceanu