Autumnal

de Romita Malina Constantin

Îmi pare iubite, că toamna aceasta
Condurii și-i poartă prin frunze încet
Doar focul iubirii își mai înalță creasta
Într-un amurg prea plin... atât de violet.

Mi-e atât de teamă iubite, știi bine
De toamna aceasta atât de-nsorită !
Prea cald îmi e!... și totuși atât de frig cu tine!
Mi-e toamnă iubite! O toamnă-nflorită!

În visul de ieri am pierdut șalul verii
Pe-un țărm fără far, de lume uitat
Doar cerul și noi în trăsură cu zorii
Zburăm prin portalul de timp activat

Îmi pare străine, că-n sânge ne curge
Șirag de dorințe în pas abisal.
Mi-e toamnă străine! O toamnă mă strânge!
Îmi clocotește-n vene atât de infernal!