Farmec de octombrie

 Octombrie..,emoţii, vise, împliniri
 Podoabă în culoare de aramă
 Fior păgân, păstrate amintiri
 Ce-n foşnetul de frunze iar ne cheamă.
 Octombrie, tu brumărelule-ai adus
Mereu o altă primăvară
Pastelul tău cu dărnicie pus
 Mă face să mă nasc a doua oară.
 Octombrie, destinele alini
 Cu farmecu-ţi ne umpli de lumină
 Regină-i crizantema prin grădini
 Valsând prin noapte când e lună plină.
Octombrie, sub cerul tău plinit
Adăposteşti atâta împăcare
De după deal, o zi a răsărit
 Curată, limpede ce-n lume seamăn n-are.
 Octombrie.., mai ai puţin
 Şi ai să pleci ca altă dată
Mă înfior, dar nu de dor sau chin
 Desăvârşirea ta, în farmece mă îmbată.

Autor necunoscut

Octombrie

Boris Ioachim
Sub al soarelui anemic –
Mult prea palid, trist surâs
Cu năstruşnice rafale
Se strică toamna de râs

Podidind cu frunze moarte
Ţarini, ape şi alei
Şi cu nonşalanţă-mparte
Toate darurile ei:
Croncănit de ciori spre seară,
Triste zile, vineţi nori,
Îndoieli şi viaţă-amară
Şi în piept – de plumb fiori.
Înroşitele-i apusuri
Mă îneacă-n întrebări...
În zadar caut răspunsuri,
Tot scrutând spre depărtări:
Care-n viaţa mea, e aceea –
Dintre multele iubiri –
Cu adevărat, femeia,
Ce-am iubit-o-n răbufniri
De sălbatică dorinţă,
De tandreţi şi duioşii...
De dureri şi de căinţă
Şi senine amintiri?
Întrebări fără răspunsuri –
Întrebări fără de rost...
Înroşitele apusuri
Mă găsesc trist şi anost.
...Sub a soarelui tristeţe –
Sub al său palid surâs,
Toamna îmi tot dă bineţe –
Tăvălindu-se de râs...