Margareta Paslaru - Lasa-mi Toamna, Pomii Verzi

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Poveste de toamna-Nelinistea unei frunze

Micuta frunza tot ofta si plangea de fiecare data cand o adiere de vant trecea pe langa ea. Creanga de care era prinsa o intreaba:
-Care este problema, micuta frunza?
-Vantul mi-a spus ca intr-o zi ma va rupe si ma va arunca pe pamant si voi muri.
Crenguta a spus despre necazul frunzei crengii de care era prinsa, iar creanga a spus pomului.
Cand pomul a auzit asta, a fosnit tot si a transmis mai departe frunzei:
-Nu-ti fie frica. Tine-te bine si nu vei pleca pana cand nu vei vrea tu.
Frunza s-a oprit din suspin si s-a cuibarit langa celelalte surate, iar cand vantul trecea pe langa ea, canta si dansa bucuroasa.
Si asa a trecut toata vara pana in octombrie.
In zilele insorite de toamna, micuta frunza a vazut in jurul ei o multime de frunze care devenisera foarte frumoase. Unele erau galbene, unele stacojii, altele aveau dungi cu ambele culori.
Micuta frunza a intrebat copacul ce s-a intamplat cu celelalte frunze. Si copacul a spus:
-Toate aceste frunze sunt gata sa zboare si de bucurie s-au imbracat in aceste culori.
Atunci micuta frunza a inceput sa-si doreasca sa plece si ea si s-a gandit ca i-ar place si ei sa aiba o culoare la fel de frumoasa. Incetul cu incetul, micuta frunza s-a imbracat si ea in culorile toamnei. A privit ramurile si a intrebat mirata:
-O, ramuri! de ce aveti culoare de plumb, iar noi de aur?

-Noi trebuie sa pastram pe noi hainele de lucru, pentru ca noi mai avem de muncit. Hainele voastre sunt de vacanta, pentru ca sarcinile voastre s-au incheiat, au declarat ramurile.
Dar apoi, un puf mic de vant a venit si frunza s-a lasat luata de adierea lui. Vantul a rasucit frunza in aer ca pe o scanteie de foc. Micuta frunza a alunecat usor jos, pe pamant, alaturi de alte sute de frunze si a cazut intr-un vis si niciodata nu s-a trezit sa-l povesteasca.

http://www.casutacopiilor.info/

miercuri, 26 septembrie 2012

Toamna

Văd raza soarelui prin ramuri,
copacii-n toamnă-s desfrunziţi,
un tril se-aude, iar un graur,
sporovăieşte gureş printre grinzi.

Ecoul frunzelor căzute,
şi-al ramurilor frânte pe sub tălpi,
ne-ndeamnă iar să luăm aminte,
că vara-i dusă, toamna e aici.

Prin simfonia plină de culori,
se-aude glasul pomilor grăbiţi,
să îşi înalţe imnul către nori,
de dorul verii ce i-a părăsit.

Văd raza soarelui prin frunze,
confuză de schimabrea de aici,
pe-un fir de iarbă două buburuze,
se-ascund cuminţi, să nu le calci.

Constantin Gavrilescu

miercuri, 12 septembrie 2012

Cântecul toamnei


Cântec de toamnă

Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă.
poezie de

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Panseu de toamnă

Bine-ai venit,frumoasă toamnă ,
poftești cu mine o cafea?
să nu refuzi,că ești o doamnă
și zău,ce bine-ți stă așa...

Să depănăm în lungi taclale
istorii vechi,povești mai noi,
pe urmă pune-vom la cale
ce drumuri fi-vor mai apoi.

De ne-o speria viitorimea
și nici cu zațul nu ghicim
noi nu vom asculta mulțimea
și braț la braț o sa zâmbim...

 Costel Huică